Uniunea Europeană înţelege foarte bine situaţia actuală a României şi acţionează în consecinţă, acordând ţării noastre patru luni de „graţie” pentru a vedea şi urmări implementarea măsurilor de restructurare şi reformare a aparatului şi a firmelor de stat.
Acest interval de timp nu este întâmplător şi vine ca urmare a credibilităţii a doi politicieni: Nicușor Dan şi Ilie Bolojan. Credibilitatea lor demonstrează că, deşi departe de a fi perfecţi, amândoi au o statură morală şi politică peste nivelul suspiciunilor şi compromisurilor obişnuite, care vizează majoritatea politicienilor români. Instituţiile şi decidenţii de la Bruxelles şi Strasbourg îi cunosc pe amândoi şi le cunosc trecutul, dorinţele şi intenţiile mai bine decât ne-am putea imagina.
Aceste patru luni reprezintă oportunitatea adoptării şi implementării unor reforme absolut necesare — de la ajustarea şi eliminarea cheltuielilor nesăbuite şi nejustificate, la restructurarea şi eficientizarea tuturor instituţiilor şi firmelor de stat, de la ANAF şi Ministerul Justiţiei, la CFR, TAROM, Transelectrica şi Romsilva.
Nicușor Dan ne demonstrează şi acum că a înţeles dorinţa majorităţii românilor de dreptate socială şi echitate şi insistă pe tăierea cheltuielilor şi reforma instituţiilor înainte de a adăuga taxe şi impozite menite să astupe găurile lăsate de cleptocraţia politică şi acoliţii ei. De aceea şi-a ales drept partener pe Ilie Bolojan, ale cărui realizări şi dovezi de integritate şi eficienţă vorbesc de la sine.
Realist vorbind, urmează patru luni de foc, după care vom şti cu adevărat dacă partidele politice şi guvernanţii şi-au însuşit dorinţele românilor sau nu. Patru luni reprezintă suficient timp pentru adoptarea şi implementarea unor măsuri de echilibrare fiscal-bugetară, dar insuficient timp pentru a finaliza reforma profundă şi de substanţă a instituţiilor.
Să fim sinceri cu noi înşine: de peste 35 de ani, statul român şi-a demonstrat incapacitatea de a deveni un stat al cetăţenilor, rămânând un stat extractiv şi abuziv, orientat şi pus în slujba unei pături de câteva sute de mii de foşti nomenclaturişti şi securisto-comunişti, împreună cu rudele, prietenii şi acoliţii lor.
Deşi am aderat la instituţiile europene şi la alianţa nord-atlantică şi am adoptat legile şi normele occidentale, am rămas, de facto, „o ţară a formelor fără fond”. Avem un cadru şi un firmament occidental, dar ne comportăm şi funcţionăm după vechile năravuri şi obiceiuri carpato-danubiano-pontice: pile, rude, cunoştinţe şi relaţii, toate împănate de corupţia şi iresponsabilitatea „neaoşă şi sănătoasă” de care ne plângem de zeci de ani.
Criza morală generalizată în care ne scăldăm este cauza tuturor problemelor şi lipsurilor din instituţiile şi firmele de stat româneşti.
Chiar şi aşa, aceste patru luni ne dau şansa de a institui şi susţine norme morale şi sociale capabile să ne ofere certitudini şi garanţii de acţiune şi transformare, şi nu simple speranţe deşarte. Avem nevoie de garanţia trecerii de la bunele intenţii declarate la fapte concrete şi fără echivoc — paşi reali spre dreptate socială şi bun-simţ la toate nivelurile.
Dacă nu vom renunţa la manipulări şi dezinformare şi nu vom respinge manevrele de culise şi toate „armele” politicienilor veroşi, ne aşteaptă dezastrul. Avem datoria şi şansa de a pune bazele unei Românii moderne şi funcţionale, care lucrează în slujba cetăţeanului, nu doar la nivel declarativ şi demagogic.
Trebuie să ne unim şi să ne asumăm principiile şi normele morale sănătoase, convingerile şi idealurile noastre şi, astfel, vom deveni cu adevărat un popor puternic şi respectat — de alţii şi de noi înşine. Doar uniţi şi ghidaţi de valori morale şi politice autentice ne vom câştiga respectul de sine şi vom avea şi respectul şi susţinerea altora.
Fără această schimbare, ne aşteaptă vremuri grele şi primejdii majore, atât ca naţiune, cât şi la nivel individual. Contextul economic, politic şi militar actual ne cere transformare şi implicare totală, dacă vrem să rezistăm şi să ne împlinim visul unei Românii demne şi puternice.
eu nu cred că se poate schimba ceva semnificativ fără o catastrofă din afară. aritmetic, cu calendarul în față, ar fi nevoie de 20 de ani doar să inventariezi aparatul bugetar. apoi, să evaluezi ce este necesar și ce este doar zgomot de fond, apoi să vezi ce este de făcut.
de exemplu, doar în Petroșani, activează cam 12 instituții sau agenții cu rol în monitorizarea minelor (închise, deschise, ecologizate, you name it), fiecare cu câte 5-8 angajați, subordonați fie primăriei, fie celor de la județ, fie ministerului economiei, fie celor de la mediu, fie direct sgg. și vorbim de un oraș mic-mediu de 50000 de oameni.
mai exact, cum ar putea fi făcută o reformă la nivelul întregii țări? simplu: în mod natural, doar atunci când (de exemplu) dă faliment BCE și moneda euro se dizolvă.
Criza morală? Mai degrabă criza minții!
Problema nu e moralitatea, ci lipsa de curaj intelectual să recunoaștem că instituțiile noastre sunt proiectate să eșueze. Un sistem care răsplătește docilitatea și pedepsește inovația nu are nevoie de hoți să se prăbușească — îi ajung și "oamenii buni" care urmează reguli proaste.